Ar fi fost găsite dovezi de la prima extincție în masă a animalelor de pe Pământ

Încă de la explozia cambriană, din urmă cu 538,8 milioane de ani, o perioadă în care au fost create multe dintre speciile de animale pe care le cunoaștem astăzi, cinci evenimente de extincție în masă au redus biodiversitatea tuturor creaturilor mari și mici.

Cercetătorii americani au publicat anul trecut dovezi ale unui fenomen care a avut loc mai devreme, în urmă cu aproximativ 550 de milioane de ani, în timpul unei perioade cunoscute sub numele de Ediacaran.

• Singura relatare „de la fața locului” dezvăluia data exactă în care orașul Pompeii a fost distrus
• Arheologii chinezi au dezgropat o armură excepțională din 6.000 de solzi. Cui a aparținut?

Cercetarea a fost publicată în PNAS.

Deși oceanele erau pline de câteva animale familiare, cum ar fi bureții și meduzele, cea mai mare parte a vieții din această perioadă timpurie a istoriei biologice ne-ar părea acum străină.

Multe dintre animale aveau corpuri moi. Unele arătau mai degrabă ca niște frunze. Altele aveau o formă de cochilie, conform Science Alert.

O creștere generală în biodiversitate între etapele Ediacaranului

Paleobiologul Scott Evans de la Virginia Tech și colegii săi au strâns date despre fosilele rare ale unor tipuri de animale mai moi din întreaga lume, datate în Ediacaran. Ei au descoperit că schimbările bruște în biodiversitate care fuseseră detectate anterior nu erau simple prejudecăți.

Deoarece părțile mai moi ale corpului nu se fosilizează atât de ușor precum cele mai dure și mai mineralizate ale anatomiei, cercetătorii au suspectat că absența relativă a animalelor cu corpuri moi în etapele ulterioare ale Ediacaranului este pur și simplu rezultatul unor eșecuri de conservare.

Dar evidența globală a fosilelor indică altceva.

Echipa a constatat că a existat o creștere generală în biodiversitate între etapele timpurii și cele de mijloc ale Ediacaranului, cunoscute sub numele de etapele Avalon (acum 575 până la 560 de milioane de ani) și Marea Albă (acum 560 până la 550 de milioane de ani).

„Am găsit diferențe semnificative în modul de hrănire, obiceiurile de viață, nivelul ecologic și dimensiunea maximă a corpului între ansamblurile din Avalon și Marea Albă”, a scris echipa în lucrarea sa.

„Scăderea diversității între aceste ansambluri indică un eveniment de extincție în masă”

Între aceste două perioade, animalele mobile mai mici pare că se hrăneau cu microbii care dominau adâncurile. Anterior, multe dintre animale se hrăneau prin filtrare pe loc.

Modalitățile de hrănire nu s-au schimbat în acest fel între Marea Albă și ultima etapă, cunoscută sub numele de Nama (550-539 milioane de ani în urmă). Mai degrabă, un procent uluitor de 80% de specii par să fi dispărut între aceste două etape ale Ediacaranului.

Toate tipurile de hrănire și obiceiurile de viață au experimentat pierderi similare. Doar 14 genuri au mai fost întâlnite în Nama din cele 70 de grupuri cunoscute în stadiul anterior din Marea Albă.

„Scăderea diversității între aceste ansambluri indică un eveniment de extincție în masă, procentul de genuri pierdute fiind comparabil cu cel înregistrat de nevertebratele marine în timpul celor cinci mari extincții în masă”, au scris Evans și coelgii săi.

Multe dintre animalele din Marea Albă care au supraviețuit extincției și au rămas în perioada Nama erau organisme mari, cu un raport mare între suprafață și volum. Acest lucru ar putea fi un semn că aceste animale se adaptau pentru a face față unei reduceri a oxigenului oceanic.

„Prin maximizarea proporțiilor relative ale celulelor în contact direct cu apa de mare, taxonii cu suprafață mare ar fi fost comparativ mai bine adaptați pentru a supraviețui în medii cu conținut scăzut de oxigen”, a explicat echipa.

Schimbări similare altor extincții

Există, de asemenea, dovezi geochimice recente care susțin această idee, un studiu din 2018 găsind semne de anoxie (n.red.: tulburare patologică provocată de scăderea oxigenului din țesuturile organismului, de diminuarea circulației sangvine etc.) oceanică extinsă, care acoperea mai mult de 20% din fundul mării la sfârșitul Ediacaranului.

„Astfel, datele noastre susțin o legătură între rotația biotică din Ediacaran și schimbările de mediu, similară cu alte extincții în masă majore din registrul geologic”, a concluzionat echipa.

Vă mai recomandăm și: 

Cum vrea Australia să protejeze peste 100 de plante și animale în pericol de dispariție?

Cel mai mare eveniment de extincție de pe Pământ ar fi fost cauzat de microbi

Artropodul de doi metri care domina apele cu 470 de milioane de ani în urmă

Descoperirea unor noi tipuri de fosile ar putea răspunde la o întrebare științifică crucială